Secretul longevităţii lui Neagu Djuvara

Secretul longevităţii lui Neagu Djuvara

Neagu Djuvara a împlinit 99 de ani. France, soţia lui e mai mică decât el cu cinci luni. Deşi sunt despărţiţi de mai bine de 40 de ani vorbesc zilnic la telefon. El la Bucureşti, ea la Paris. S-au căsătorit în 1938.

Locuieşte pe Alexandru Philippide, o străduţă cu parfum interbelic, între Bulevardul Dacia şi strada Mihai Eminescu. Intrarea în apartamentul său se face prin spate. Ne hotărâm să-i facem o vizită. Un şir lung de pisici mofturoase ne taie calea. Sunăm. O uşiţă veche se deschide. Urcăm pe nişte scări extrem de înguste. O altă uşă se deschide. Ies alte pisici. Cele domestice. O doamnă ne întâmpină. Cu bunătate. Noi lăsăm cosul cu fructe. Suntem invitaţi în sufragerie. Pe masă câţiva biscuiţi. Neagu Djuvara stă aşezat în fotoliu lângă un maldăr de cărţi. Le cuprinde cu mâna stângă, extrem de protectiv. Ne roagă să stăm pe partea stângă, pentru că “e fudul de urechea dreaptă”, din cauza atâtor vânători şi gloanţe trecute pe la ureche.  Suntem interesaţi despre cum priveşte viitorul monarhic, nu de zgomotul frenetic al junglei. Când aude de Casa regală se întristează. Răspunde în franceză: “Et il n’y a rien à faire”. Ne spune că e persona non-grata la Palatul Elisabeta, “pentru că nu a fost de acord cu candidatura lui Duda la preşedinţie.” Cine să mai asculte de un bătrân? Se întreabă retoric. Dar e mândru că Regele e mai mic cu cinci ani decât el.

În trecut, Neagu Djuvara l-a sfătuit pe Suveran să-l trimită pe prinţul Nicolae la şcoală în România. Mai mulţi intelectuali i-au susţinut demersul. Tutori respectabili erau pregătiţi pentru a-l şcoli. După ce i s-a dat titlu de Principe Moştenitor s-a bucurat de preţuirea românilor prin activităţile sale, dar în urma deciziei din 2 august 2015, de retragere a titlului de Alteţă, lumea s-a întristat.

 

Despre Prinţul Nicolae: “ce n’est pas une lumière

Neagu Djuvara ne povesteşte că a luat masa de două ori cu prinţul Nicolae. “Ce n’est pas une lumière“. Vrea să ne convingă că tânărul nu are strălucire. Noi insistăm asupra bunătăţii sale. Criza e inexplicabilă. Nu ştie ce să ne spună. Rămâne un susţinător al Coroanei. Al monarhiei constituţionale. Citându-l pe Andrei Pleşu, ne-a numărat vreo “78 de ani de istorie fericită închisă între paranteze”. Cine repune Constituţia din 1923 în drepturile legale? Ne întreabă, pentru că nu ştie. Precum un înţelept are îndoieli şi puţine certitudini. Dar “modificarea legii salice e ilegală…” Cu o privire de infante vine tot el cu replica: “atâtea monarhii occidentale, atâtea femei şi oamenii sunt atât de fericiţi.” Dar la noi? Lumea nu e educată pentru a avea o Regină. Se aşterne pauza între cuvinte, mai lungă decât coada pisicii care toarce lângă mine. Privim tablourile. O linişte, precum ca o taină se amuşinează printre noi. Ne revenim.

“Pe mine cine să mă asculte?” Îl auzim deîndată. Păi lumea vă apreciază, vă soarbe cuvintele. Expresia “tătar scopit” (despre Victor Ponta) a intrat în limbajul public. “Nu înţeleg de ce mă place atât de mult lumea…” Păi, le spuneţi, direct. Sar eu. “Păi, nu mă plac politicienii.”

România vine de la ruuuumănie….

grup 3

Neagu Djuvara a fost un liberal convins, dar a criticat ciocoismul multor lideri. Nu e uşor de înghiţit. Cititorii îi savurează operele. Orice carte se vinde în peste 20.000 de exemplare. E un star. Nu-i place poziţia asta socială. Se consideră un supravieţuitor.

Omul. Timpul. Ideea. Mulţi au ajuns la Centenar, dar puţini au o minte atât de limpede. Vorbele lui pot fi memorabile. Expresii tăioase. Speculaţii lingvistice. O viaţă trăită printre tigrii şi oameni.

Sare, cu o dexteritate de antilopă, de la context la istorie. “Păi, dacă stau să mă gândesc bine şi Nicolae Mavrocordat  a făcut mult bine, chiar dacă era din Fanar. El a fost primul conducător din Europa care a eliminat şerbia. I-a împroprietărit pe ţărani. I-a eliberat din ruuuuumănie. Ştiţi voi de unde vine România?”. Am ascultat teza domniei voastre la “Realitatea.tv”. I-am spus, silitor.

De unde provine cuvântul: “Pi….ă?”

Pasionat de etimologii, ne întreabă dacă ştim de ce în limba română un singur organ al omului nu provine din limba latină. Toate, de la păr, până la tălpi sunt cuvinte latine. Doar unul e altfel. Care? Suntem curioşi. “Mulţi ani, părţilor de jos ale femeii, din spate şi din faţă, li se spunea la fel: dos, dar în timp, numele organului sexual feminin a primit conotaţia de azi. I se spune ….” Dar din ce limbă provine? E un amalgam de cuvinte din zonele balcanice. Aha, deci carevasăzică pizda au inventat-o balcanicii. Regret, dar nu-mi convine acest răspuns. Nu pot accepta ideea că atunci când dacii au fost asediaţi de romani, iar legionarii zbierau: “Te futueo et caballum tuum!” li se răspundea cu un comun: “Tuam matrem cunnus feci!” în loc de mult mai originalul: “Tuam matrem pizdă feci!”.

Neagu Djuvara vorbeşte elogios despre profesorul Cicerone Poghirc, cel mai eminent lingvist al românilor, în accepţiunea sa. Nu-şi mai aminteşte cum şi-a pierdut portofelul cu toate actele la înmormântarea prietenului său. “Întâmplările rele se uită rapid. Şmecherul ăla de Bălăceanu Stolnici îmi spunea că sunt două zone cerebrale pentru memorie. O parte te face să reacţionezi imediat, alta după jumătate de oră.”

Interpretarea etimologică a cuvântului care exprimă organul sexual feminin spune că îi aparţine în totalitate profesorului Poghirc. Cu greu îl poţi convinge pe domnul Djuvara să-ţi spună sursele. La teoria despre originea cumană a unor domni români, mai precis a lui Basarab Voevod, m-am chinuit odată trei ore să aflu izvorul. Târziu, mi-a mărturisit că dintr-o lucrare a lui Nicolae Iorga.

tablouCasa e plină de tablouri. Într-un loc nevasta, France de 99 de ani. “Vorbesc zilnic cu ea. Dacă o laşi poate spune toată ziua ceva. E bine că e la distanţă. Nu mai puteam scrie atâtea cărţi,” mărturiseşte istoricul.

E tare mândru de potretele părinţilor. În spatele fotoliului de piele e o acuarelă făcută de un italian. E singurul lucru care i-a mai rămas de la mama sa, care trăgea din Familia Grădiştenilor, neam de boieri recunoscuţi. Bunicul său a prăpădit toată averea. A vândut Piaţa de flori din Bucureşti ( care era pe locul Hanului lui Manuc de acum) şi a cumpărat cinci mii de pogoane în Dobrogea, după dobândirea acesteia de către statul român, în 1878. Djuvăreştii trebuie să fii fost şefi de clan, îmi mărtirisea mai demult. Sunt câteva poezii epice, cântece bătrâneşti,  româneşti, şi greceşti, care cântă pe un Giuvara de la sfârşitul veacului al XVll-lea, omorât de turci, duşmanii de fiecare zi ai muntenegrenilor sau ai aromânilor. Dar nu ştie dacă are vreo legătură de familie cu el. Are dovezi de dinainte de 1780 că Djuvăreştii erau deja în ţară, fiind aromâni. Nu a fost un om bogat. Şi acum locuieşte în chirie.

Ce mănâncă?

Din Africa s-a învăţat să vâneze mult şi să mănânce puţin. Râde. Dar citeşte…

Secretul longevităţii

Pe France a cunoscut-o în Franţa anilor 1938, dar nu a divorţat de ea, nici după ce s-au despărţit. Secretul? Preotul care a oficiat nunta a fost Vladimir Ghika. “Când te cunună un Sfânt, nu poţi divorţa.” Poate că taina longevităţii sale stă în lucrarea lui Vladimir Ghika, poreclit de către Papa Pius al X-lea: “apostolul vagabond.”

Se ridică să ne conducă la uşă. Nu mai e la fel de sprinţar ca la ultima mea vizită. Dar vrea să fie un aristocrat până la capăt.