MESAJ CUTREMURĂTOR: “Există viaţă şi înaintea morţii de cancer”

MESAJ CUTREMURĂTOR: “Există viaţă şi înaintea morţii de cancer”

Elena Cardaş din Botoşani a scris pe o pagină de socializare că în urmă cu un an un tsunami i-a devastat viaţa. Niste explorări de rutină pe care le-a făcut doar pentru ca intrase în concediu de odihnă și avea vreme să se ocupe şi de ea i-au dat verdicul. Acela pe care nimeni nu il vrea: Cancer. Ca medic, probabil, a înţeles mai uşor sentinţa.

 

Avea sub 50% şanse de supravieţuire

A fost ziua în care a murit şi în care Dumnezeu i-a mai dat o a doua șansă la viață. A trecut prin tot felul de trăiri. De la negare la acceptare. De la renunțare la luptă la încrâncenare. Fusese aruncată brutal intr-un ring, fără ca cineva să o pregătească, făţă în față cu o namila furibundă, pregătită să o doboare. “O punctie dirijată ecografic a confirmat prezența a cel puțin două tipuri de celule maligne, una cu agresivitate mai mare. Prima operație mi-a adus veşti şi mai proaste. Cancerul de la sân invadase si plexul ganglionar. Statistic vorbind şansele de supravieţuire erau sub 50% “, scria ea recent.

 Şarlatanii vând căcăreze de lilieci

“Am avut momente în care nu ştiam încotro să o apuc. Pe orice drum aş fi luat-o erau păreri pro și contra. Cel mai greu în toată povestea este că în final eşti cel care își asumă riscul. Nimeni nu îţi garantează nimic. Mă înşel: sunt incredibil de mulţi șarlatani care îti vând pe sume colosale tot felul de paie pisate, ori bicarbonat cu lămâie, ori căcăreze de liliac, ori untură de bursuc. Când disperarea îţi circulă prin sânge mai abitir decât globulele roșii începi parcă să crezi Şi în astea. Căci mereu te întrebi dacă nu cumva ai ales greșit clinica, medicul, schema de citostatice. Cel mai greu este că nu ai timp.

Tic, tac,bat tic, tac…

trece în defavoarea ta. A fost nevoie de trei operaţii. S-a ales pentru mine o schemă de citostatice foarte dură, o combinație de trei citostatice. În mod clasic se aleg două. Dar eu eram pe muchie de cuţit. Mi-am asumat riscul. Aproape patru luni am stat la pat. Cu dureri în tot corpul, cu ceață pe creier, mi-a căzut părul, genele, sprâncenele, nu puteam să merg, să îmi menţin echilibrul. Nu puteam să beau nici apă, toată gură era o rană. Am fost sigură că pentru mine a venit vremea să mă desprind de lumea asta. Am realizat cât de fără valoare devin toate ce le agoniseşti în viaţă. M-am văzut dependentă de ceilalți. Si mai ales dependenta de Dumnezeu. Care mi-a scos în cale oamenii potriviți. Să mă spele, să mă țină de mână, să îmi aducă o gură de mâncare, să ma ducă la controale”, a mai povestit ea.

Boala a prins-o cu 2.000 de lei în cont

Boală a găsit-o cu doar 2.000 de lei în contul bancar. De peste tot au sărit oameni la care nu s-a aşteptat şi au ajutat-o. A făcut radioterapie în București la clinica Ametyist cu cea mai bună tehnologie la nivel european. Prietenii din Germania i-au achitat nota de plată pentru cele cinci săptămâni de tratament. De fiecare dată de undeva, cineva i-a întins mereu o mână de ajutor . A cunoscut prin spitalele prin care a trecut multe femei cu aceeași boală. I-au fost exemple si motive de încurajare. “Acum două săptămâni am trecut prin a patra operație. Mastectomie profilactică pe celălalt sân. Nimic nu a fost uşor. Dar iată-mă! Am ajuns să îmi sărbătoresc azi primul an din noua mea viață,” menţionaează cu optimism.

“Namila (cancer-ul n.r) din ring e acum o pisică”

“Namila din ring nu este învinsă. Doar că nu mai este ca la început. E cât o pisică. Uneori toarce, uneori dă să zgârie şi să scuipe.Ce am învățat un acest an? Multe. Lecția umilinței. Lecția acceptării. Lecția curajului de a-ti accepta viata, boala, destinul. Lecţia dependenței de Dumnezeu. Lecţia iubirii. A iubirii de sine mai ales. Lecţia respectului pentru viață. Lecţia respectului pentru planetă. Lecţia armoniei. Lecţia ca suntem diferiţi si trebuie să ne acceptăm unii pe alții. Lecţia că …. ai multe lecţii de învăţat. Şi mai ales cea cu cimitirul plin de oameni de neînlocuit”.

“Nu îi izolaţi pe bolnavii de cancer. Cancerul nu e lepră. Mergeţi, daţi-le o mână de ajutor!”

Nu s-a întrebat niciodată de ce ei şi de ce nu la alţii. Nu a acceptat să fie învinovăţită pentru boală. “Cancerul nu e sifilis,” spune răspicat. “Jucam ruleta rusească. Toți mâncăm cea ce se vinde, toți ne îmbrăcăm cu ce e de îmbrăcat, toţi respirăm acelaşi aer, toţi suntem stresaţi, indiferent dacă suntem patroni sau angajaţi.”

Sfaturi, dar şi pilde de umanism

ELENA CARDAS 3“Am păstrat pentru final câteva sfaturi pentru voi, care sunteţi sănătoşi: nu îi izolaţi pe bolnavii de cancer. Cancerul nu e lepră. Mergeţi, daţi-le o mână de ajutor! Nu îi ajută cu nimic doar simplul fapt că vă gândiţi la ei. Cumpăraţi-le o pâine, o banană. Oferiţi-le bani pentru că este o boală în care ai mare nevoie. Mergeţi, bateţi la uşa lor! Nu-i izolați în spatele unui telefon spunând de complezenţă: dacă ai nevoie sună-mă! Nu vă vor suna şi voi ştiţi asta, dar vă face bine să știți că v-aţi făcut datoria. Un bolnav de cancer are nevoie de familie şi prieteni ca de aer. Sentimentul că e abandonat este inimaginabil de dureros şi de descris în cuvinte. Şi mai rău, decât asta este sa îl invinovăâţeşti cumva de boală: sigur ai păcătuit… sigur ai mâncat … sigur ai făcut tu ceva de ai făcut cancer! Aceste acuzaţii sunt o avanpremieră a morţii. Îmi aduc aminte de florile pe care le-am primit la Iași după operație de la colectivul de colegi de la Săveni. A fost ceva care m-a motivat să lupt. Orice gest cât de mic contează. Vechi prieteni sau simple cunoștințe au venit la spital la Iaşi și la Bucureşti. Cu un fruct, cu un iaurt, cu un zâmbet. Lumea nu m-a uitat. Până si vechi pacienți m-au sunat. De fapt acesta este cel mai puternic mesaj de care are nevoie un bolnav de cancer. Țin minte o amică a fugit de la serviciu și mi-a masat tălpile. Ma dureau şi erau amorţite. A durat zece minute, apoi a plecat la program. A fost atât de uman, de simplu şi în acelaşi timp dumnezeiesc gestul femeii care mi-a dăruit ce avea: bunătatea ei. Nu abandonaţi bolnavii de cancer şi nu îi priviţi ca pe o cauză pierdută. Dumnezeu îi încearcă pe ei, dar şi pe voi deopotrivă.
La mulţi ani! Există viață și după cancer. Dar mai ales există viață înainte de moarte!” – a conchis doctorul Elena Cardaş la finalul mesajului ei, supravieţuind unui an de cancer.

Căutaţi-o! Spuneţi că nu puteţi să-i dăruiţi decât un zâmbet 🙂