În istoria omenirii, vaccinurile  au salvat milioane de vieți

În istoria omenirii, vaccinurile au salvat milioane de vieți

Au trecut primele doua valuri pandemice și ne-am trezit surprinși că a sosit al treilea. Așa suntem noi românii, mereu surprinși de lucrurile previzibile și predictibile. Știm că vor veni, sunt anunțate, dar pe noi ne iau prin surprindere. Noi funcționăm mai bine la hazard și la “ne descurcăm noi”.

Comentariul de față nu își propune să dezbată subiecte deja perimate care se vehiculează de mai bine de două luni în spațiul public. Așa că voi întreba, retoric desigur, dacă cineva se gândește la presiunea incredibilă pusă pe spitalele unde se tratează pacienții cu infecții cu SARS- COV 2. Nu este vorba nici măcar de numărul de paturi din secțiile ATI sau alte secții dedicate acestor pacienți, ci de rezistența fizică și psihică a personalului medical. Și asa firav numeric, acest personal muncește în condiții inimaginabile de stres fizic și psihic de peste un an. Deoarece puține au fost momentele când numărul pacienților internați a scăzut și s-au eliberat secțiile. Dacă și aceștia vor claca (pentru că este previzibil și foarte probabil să se întâmple) mă întreb ce soluții există?

foto: Marius Ghilezan – Benin

COVID- o boală multiorgan necesită echipe medicale mixte

Am aflat și eu de idea de a implica personal medical din alte specialități. Nu cred că vor găsi un număr semnificativ de cadre medicale, ca să salveze situația dramatică în care ne aflăm. Pentru că oricum au fost foarte multe spitale suport COVID care au blocat personalul pentru a trata doar afecțiuni agravate sau determinate de infecția cu SARS COV 2 și pentru că boala fiind de fapt multiorgan are nevoie adesea de echipe interdisciplinare. Iar spitalele noastre sunt monoprofil, pavilionare sau cu puține specialități, încât constituirea unei echipe multidisciplinare este o aventură. S-a păstrat modelul sovietic centrist cu institute făcute pentru persoane și nu pentru pacienți. Nu s-au construit spitale care să poată avea toate specialitățile și utilitățile necesare unui act medical de calitate în astfel de situații de criză.

citește și: Revoluția ARNm. Pașii uriași ai biogeneticii. Miracolul se întâmplă azi

Deja multe spitale au peste 25% din capacitate dedicată pacienților cu COVID. Dar și acestea s-au umplut. Iar circuitele sunt precare sau improvizate deoarece clădirile sunt vechi, fără funcțiuni medicale propice separării acestor zone de activitate. Iar virusul nu așteaptă cuminte la ușa de la intrarea în zona verde. De construit știm cu toții că nu s-a construit mai nimic de novo. În plus pentru unii nici acum nu este clar câte paturi de ATI există în România. Și câte pot fi alocate pacienților cu COVID. Nici câte ventilatoare există. Probabil suficiente de vreme ce 40 de astfel de aparate au zăcut trei luni în depozite. Bine ca au fost descoperite. Avem vocație arheologică.

Bolile cronice, lăsate în plata Domnului

Dacă se va mări și mai mult capacitatea spitalelor pentru acești pacienți din nou va exista un blocaj în activitatea medicală curentă. Care și așa de un an suferă și este limitată drastic. Timp în care s-au agravat boli cronice, cancerele au trecut în stadii avansate și pacienții nu au putut beneficia de tratamentele necesare. Și de aici cheltuieli sociale foarte mari, suferință și prognostice funeste. Pe lângă mult discutatul aspect economic atât de important.

Citește și: Originea vaccinului anti-COVID al soților germani, de origine turcă

Se vorbește de necesitatea testării extinse. Idee bună și corecta epidemiologic, dar până în acest moment trebuia să avem suficient personal pregătit nu doar în orașele mari ci peste tot în țară. În mediul rural testarea este cvasiinexistentă. Sigur există și rezultate fals negative sau testări incorecte, dar mai bine testăm un număr mare de oameni și ne asumăm o marjă de eroare decât să nu testăm deloc. Dar cum să avem zone verzi sau galbene pe harta epidemiologică dacă testăm prea mult? Testele rapide sunt foarte utile, iar cele din salivă mai ușor de efectuat dar de-abia la început, încât este dificil de apreciat sensibilitatea și specificitatea lor. Indiscutabil însă mult mai bune decât lipsa testării.

Categoria de oameni, predispusă să ajungă la ATI

Altă temă este autotestarea și evident nedeclararea afecțiunii, în ideea că persoana se va vindeca în câteva zile și nu va fi nevoie nici de intervenție medicală și mai ales de carantină. Lipsa de educație face ca din acest segment să se selecteze cazuri foarte grave care vor popula direct serviciile ATI și vor consuma resurse medicale și umane. Granița dintre starea de bine și forma gravă de terapie intensivă a bolii este extrem de volatilă. Iar deprecierea biologică are loc într-un timp foarte scurt. Și mai nou se întâlnește la oameni tineri în aparență sănătoși fără comorbidități.  Apoi este clar că românul știe deja ce simplu este tratamentul bolii. Doar când se agravează și competențele medicale ale cetățeanului sunt excedate, atunci se merge la spital. De obicei este foarte târziu. Unii mor în chinuri. Alții scapă ca prin urechile acului. De ce să ne declarăm suferința? Să ne carantineze? Să fi ratat cetățeanul sărbătorile? Cumpărăturile compulsive? Weekend-urile la munte?…

Citește și: TERAPIE PRIN LECTURĂ / Cartea care îl vindecă de cancer pe scriitorul Lucian Dan Teodorovici

Dacă privim în urmă cu două luni, s-au trimis destule SOS-uri către populație și autorități. Rezumând am avut de-a face de la finalul lui decembrie încoace cu următoarele realități. România a fost o altă planetă. Peste tot în Europa oamenii au fost și sunt îngrijorați, au acceptat măsurile dure de izolare, au fost și sunt solidari cu toți ceilalți, deși nu le convine. Nu mai au viață. Presiunea psihică este mare. Izolarea afectează starea psihică și predispune la depresii. Dar au acceptat pentru binele personal și public. În România a fost veselie, chefuri și paranghelii. Lumea bună pe la ski. Face sport. Bun pentru sănătate. Obligatoriu în turmă. Pensiunile și hotelurile au fost pline. Am salvat HORECA și omorâm spitalele.  Oricum sunt prost dotate, mizere și pline de bacterii. Care așa cum am semnalat, de multă vreme nu se mai raportează. Gondolele sunt bule de oxigen. Pentru Covid. E mediul său. Se transmite cu frenezie.

Mutațiile virusului și tratamentele după ureche

Virusul a suferit mutații. În Anglia și aiurea. Noi am crezut că va sta cuminte acolo și aici nu va veni. Că doar de aici se pleacă acolo… Pentru împlinire. Și ne-am mai zis: “ce dacă are mutații”?  Nu ne impresionează pe noi. Avem soluții. Ne descurcăm noi. Și iată că a venit și este și mai perfid decât varianta princeps.

Țările europene sunt îngrijorate și caută soluții. Noi chefuim. Am avut sărbători de parcurs. Tradiții.  Apoi luni de vacanță de iarnă și vreme bună de mers la munte. Doar nu puteam rezista altfel. Și noi am căutat soluții. De coabitare politică. De dreapta. Am reușit. Am avut guvern de Crăciun. La noi totul este complex și imprevizibil. La alții este simplu și predictibil. Noi avem medicație alternativă. S-au vindecat atâția oameni de fotbal cu ea. Alții au ghiduri clare și tratamente pentru fiecare etapă a bolii. Învățate în dinamică. în acest an pandemic. Perioada care a validat sau infirmat și medicamente mai particulare sau nonconformiste. Dar la ei sistemul funcționează. Cel medical desigur. La noi este reformat permanent de 31 de ani.

În sfârșit ar mai fi de semnalat vaccinarea. Vaccinurile în istoria omenirii au salvat milioane de vieți. Acum au fost făcute prea repede după părerea unora. Deși tehnologia în sine era cunoscută pentru domeniul oncologic și a fost adaptată pentru o boală cu poarta de intrare respiratorie. În plus, într-o situație planetară excepțională s-au impus măsuri excepționale. Și oricum la nivel mondial avem disponibile vreo cinci tipuri de vaccinuri.  Fiecare cu plusuri și minusuri. Cu efecte adverse și cu efecte benefice. În celalalt taler al balanței, dincolo de aberațiile conspiraționiste aș discuta eventuale efectele necunoscute pe termen lung dar mai ales perioada de imunitate oferită. Dacă vaccinul va trebui făcut trimestrial sau bianual, numărul scepticilor va crește. Dacă imunitatea va avea o remanență de 9-12 luni atunci mai multă lume va căpăta încredere. Dar avem oare acest timp de așteptare?  Evident că nu. Iar exemplul statului Israel și al Marii Britanii este important. Nu în ultimul rând pentru predicția protecției postvaccinale determinarea valorii anticorpilor  și mai ales dinamica lor temporală naște încă multe controverse. Nu există un limbaj unitar și lesne de înțeles pentru non specialiști, în exprimarea gradului de imunizare fapt ce naște inadvertențe și suspiciuni. Probabil că se vor rezolva curând  aducând un plus de încredere populației sceptice.

Domnilor, să aveți presiune!

Cele enunțate mai sus ne-au adus în dificila situație de acum . Din nou sub presiune se fac și se desfac reguli și restrictii. Unele firești altele mai originale. Dacă nu se va reuși distanțarea socială și reducerea semnificativă a expunerilor, sistemul medical va claca și vor muri oamenii în curtea spitalelor și pe stradă. Deoarece nu cred că vom putea bloca toate spitalele doar cu pacienți COVID. Ca de obicei realizăm în ceasul al doisprezecelea cât de dramatică este situația. Dincolo de aspectele economice și sociale dezastruoase pe care pandemia aceasta le-a produs rămâne aspectul uman. Și deși nu sunt demiurgi, cei care sunt și vor mai fi prin spitale vor decide la propriu asupra vieții și a morții. Deși nu vor să facă acest demers. Domnilor, să aveți presiune! este un salut cunoscut în lumea academicienilor, după lungile ședințe.

Este valul trei și tot ca valul va trece. Depinde însă de durata acestuia. Noi fiind sub val este posibil să avem pagube mult mai mari. Dacă nici acum nu reușim să sensibilizăm mentalul colectiv și să acceptăm realitatea epidemiologică va fi prăpăd. Nici nu va fi nevoie de alt val. Dar oare să cutezăm a spera că în România se mai poate?