Frenezia operațiilor estetice la români

Frenezia operațiilor estetice la români

Este o certitudine dezvoltarea și nivelul de excepție al chirurgiei estetice în zilele noastre, dar, evident originalitatea românească depășește orice limite și în acest domeniu. Frenezia operațiilor “de înfrumusețare” este greu de exprimat, iar numărul experților și din păcate mai ales a pseudoexperților este în continuă creștere. Nicio alta specialitate medicală nu a atins o astfel de ‘explozie” mediatică în România ultimilor 20 de ani. Deși sunt atâtea boli și atâta nevoie de performanțe medicale…. Arta chirurgicală este întradevăr de admirat, iar în chirurgia plastică și reconstructivă sunt foarte multe performanțe reale și benefice pentru pacient. Dar transformarea unor proceduri chirurgicale în producții de serie nu mai are legătură cu deontologia medicală sau cu anumite norme estetice. Corecția unor diformități moștenite sau dobândite sau a unor sechele post-traumatice este necesară, dar crearea unora este de domeniul patologic atât pentru pacienții solicitanți, dar și pentru medicii executanți. Este evident că pentru justificare se vor invoca dorința pacientului și validarea procedurilor menționate în toată lumea.

Citește și: Pesimism realist de pandemie

Riscurile nu sunt luate în seamă de pacienți

Nenorocirea este că totul pare scăpat de sub control. Nu se înțeleg beneficiile dar mai ales riscurile acestor intervenții chirurgicale sau proceduri de modificare anatomică facială și corporală. Granița dintre rezultatele excepționale și cele catastrofale este extrem de discretă. Dependența de proceduri de injectare sau chirurgicale atinge adesea cote paroxistice. Nivelul de înțelegere a riscurilor devine minimal și dorința publicului crește invers proporțional cu gradul de conștientizare a posibilelor eșecuri.

Mediatizarea excesivă a acestor proceduri a avut efectul invers. Crește cererea, oferta se diversifică pe măsură, dar contabilizarea rezultatelor pe termen mediu și lung nu interesează pe nimeni. Despre succes se vorbește permanent, dându-se senzația că eșec nu există. Este o discrepanță nedreaptă între ce înțelege publicul doritor ca se poate și realitatea rezultatelor pe termen lung.

În imagine Brooke Shields după zeci de operații estetice

Citește și: Prof. Dr. Codruţ Sarafoleanu: Atenţie, nu toate rinitele sunt alergii!

Adolescenții români abuzează de proceduri

Crește dramatic numărul adolescenților care abuzează de astfel de proceduri. Legislația noastră permite aceste intervenții pe semnătura părinților. În cele mai multe țări responsabile, aceste intervenții se fac doar după împlinirea unei vârste la care și fizic și mental viitorul pacient poate fi considerat matur sau măcar suficient dezvoltat psihosomatic.

Examenele psihologice ale pacientului sunt neglijate. Dramele apar odată cu relevarea profilului psihologic obsesiv compulsiv al acestora. Vedem cu toții adevărați “monștri” care populând rețele media, de socializare și spațiile publice, încearcă să schimbe percepția asupra noțiunii de estetic. Hidoșenia la rang de frumos. Dar se gândește cineva ce se întâmplă în sufletul sau mintea acestor nefericiți?

Programul “Frankensteinian” de “înfrumusețare” a populației

Actrița Jodie Foster este împotriva operațiilor estetice. Ea nu se teme de riduri

Medici din varii specialități (fără legătură cu chirurgia estetică) primesc diverse diplome după cursuri de câteva zile și intră în “arenă” să participe la programul “Frankensteinian” de “înfrumusețare” a populației. Avem multe exemple de procese penale, consistent mediatizate, cu medici calificați în diverse domenii (unele nechirurgicale), care fac proceduri de modelare facială  fără să fi parcurs etapele formării profesionale și fără o diploma de medic specialist în această complexă și dificilă specialitate a microchirurgiei estetice și reconstructive. Un vid legislativ speculat prompt, dar cu ce preț?….

Sublimarea lui Dumnezeu

Încercăm parcă  să modificăm criteriile estetice universal valabile. Începem să realizăm că, celebrul aforism ”frumusețea este în ochii celui care privește”, nu mai este valabil pentru toate tentativele de substituire a creatorului de către diverși ipochimeni speculanți ai unei slăbiciuni mai degrabă psihologice a tinerilor noștri.  Deoarece ceea ce rezultă în urma acestor proceduri sunt șabloane înspăimântătoare care nu au legătură cu noțiunea de frumos. Tristețea și zbaterea interioară a nefericiților care devin dependenții clinicilor de “înfrumusețare” nu contează pentru nimeni. Periplul lor nu se mai termină niciodată. La un moment dat dispar din atenția tuturor rămânând în singurătatea depresivă a transformărilor îngrozitoare pe care le-au suferit. Și populează apoi clinici de psihiatrie, devin un balast social și chiar pentru propriile familii. Și în final pentru ei personal.

Moartea identităților și nașterea modelelor șablon

Oare de ce nu ne este dor și de mici imperfecțiuni care dau unicitate unui profil feminin? Sau de particularități ce permit remarcarea unui chip chiar dacă nu este în așa zisele  norme estetice. De anumite detalii care individualizează o personalitate în raport direct cu aspectul fizic. Chiar trebuie ca toate frumoasele noastre fete să fie copii sau clone ale unor criterii estetice cultivate speculativ? Și dacă da, cine validează aceste criterii estetice?  Protipendada din cluburile de fițe, media tabloidă? Sau naivitatea adolescenților și apetitul național pentru mimetism?

Citeşte şi: Prof. Dr. Codruţ Sarafoleanu: “În lupta COVID-19, a început bătălia dintre giganţii industriei farmaceutice ?”

Există viață și dincolo de acest spectru îngust de preocupări. Și aceasta trebuie trăită frumos, nu în chinurile perpetue ale unei noi promisiuni de remodelare sau a unei intervenții estetice salvatoare. Repetitivitatea procedurilor de infrumusețare trebuie să dea de gândit…..

În zona aceasta de nișă socială vor apărea permanent exemplare mai tinere și mai “frumoase”.  Concurența este acerbă și permanent ceva mai nou și mai bun va domina scena. Dincolo de această scenă, a cărei încrâncenare pare desprinsă din istoria arenelor romane și a luptelor de gladiatori, rămân tristeți infinite și iremediabile, dar mai ales figuri diforme. Care au avut șansa la o viață normală, dar, ajutați “calificat” și-au refuzat-o.