Cum secția de cardiologie de la Spitalul Floreasca salvează vieți

Cum secția de cardiologie de la Spitalul Floreasca salvează vieți

În cartea ”Fata pădurii” a autorului Cornel Păunescu, povestitorul, e un personaj la 60 de ani. Fire sportivă, mergea în fiecare dimineață la bazinul Floreasca. La un moment dat simte dureri în piept, tot mai apăsătoare. Își dă cu Diclofenac, crezând că are o problemă la cutia toracică. Durerea nu cedează. Se duce la medicul de familie. Acesta îi dă o trimitere la un cardiolog de la policlinică. Când să-și facă programare, stupoare, e în concediu. Solicită un altul. Are liber în agendă doar peste trei zile. ”E bine, dacă nu dau colțul până atunci,” mărturisește personajul principal din carte.

La ora stabilită, pentru ziua de luni, puhoi de pacienți. Povestitorul scoate telefonul să-i treacă mai repede timpul. Într-un târziu e primit de medicul specialist. Îi face electrocardiogramă. Doctorul nu găsește nimic. Pacientul susține că are ca o ghiară în piept. Cere un eco cardiac. “Veți plăti în plus,” a spus specialistul. I-l face și pe acesta. Iar nimic. Îl întreabă pe suferind ce regim de viață are. Îi spune că merge cu bicicleta și face zilnic ture de bazin. Concluzia medicului: “aia e. Mai uitați-vă și în buletin.” Pacientul are 63 de ani. I se recomandă odihnă.

Gheara din piept e tot mai puternică. Simte cum încearcă să-i scoată inima din piept. După o întâlnire cu directorii de la ROMSILȘVA se duce la o clinică privată. Cardioloaga, o femeie la cincizeci de ani, îl ascultă, îi face o nouă electrocardiogramă, nimic. Îi ia tensiunea. Mare. Asistenta îi pune o perfuzie. Se stabilizează. Pacientul întreabă totuși ce are. Cardiologul susține că e o problemă la plămâni. E trimis la radiologie. Acolo, să leșine. Specialistul îi spune că are o pată pe plămân. Îl trimite la Spitalul de Boli Infecțioase “Matei Balș.” După lungi așteptări, un medic îi spune că el crede că are TBC. Dar cere o a doua opinie. Găsește pe directoarea, rămasă după program. Aceasta, extrem de afabilă, îl consultă, îi solicită acceptul pentru o nouă radiografie. Suferindul susține că ar fi a doua iradiere. Este asigurat că e doar o privire și nu necesită film. Ca printr-o minune pata dispare. I se recomandă un cardiolog. Dar nu știe pe nimeni. E vineri după amiaza. Frica persistă. Emoții, în continuare. Directorarea de la Balș, plină de solicitudine, îi spune să revină luni dimineața și vorbește ea cu un  coleg de la ”Dinamo.” Medicul e în concediu. Încă o amânare. Mai așteaptă încă o săptămână. Alte dureri, mai multe disperări. Peste o săptămână e primit de doctorul Bartoș de la Spitalul Floreasca.   Acesta îi dă o ascultare doar cu stetoscopul. Două bătăi cu degetul în spate. ”Vă internăm!”

Urmează alte teste. Ajunge la coronografie. Doctorul Șerban (probabil Brădișteanu, un profesionist dat la câini de anticorupție). Descoperă o arteră 92% înfundată.

Pacientului i se comunică cele trei variante de tratament. Alege pe cea mai rapidă. Stentul. Ca prin minune, gheara dispare. Povestitorul se reface. Dar după scurt timp are o criză de memorie. Nu știe unde e, locul în care a parcat mașina. Ajunge la neurolog. Nu știe “dacă nu i-au răpit extratereștrii sufletul.” Alt consult. O ultimă revenire.

Dar cum un necaz nu vine singur, îi moare mama, aflată departe.